Aş vrea să fii, Isus, din nou de mine-aproape,
Când noaptea se destramă în picuri de tristeţi,
Prezenţa Ta e soare şi cânt de dimineţi,
Iar glasul Tău cel blând e-un susur lin de ape.

Când mă priveşti milos simt dragostea Agape
Şi înţeleg ce-i calea adevaratei vieţi,
Când Harul Tău mă umple de lacrimi şi dulceţi
Să scriu de Tine-n mii şi mii de cărţi nu-ncape.

Mi-e sufletul un cerb ce-aleargă să se-adape,
Însă vrăjmaşul trage amarele săgeţi
Şi când mă împresoară demonicii ereţi
Mă-ncred în Braţul Tău ce poate să mă scape.

De-ar fi să ardă tot, pământul să se crape,
Să vină ape tulburi, să cadă munţi măreţi,
Eu mă încred în Tine şi-n tot ce mă înveţi
Şi-adorm neînfricat, înseninat pe pleoape.